1) Cele doua programe sunt folosite pentru a opera cu tabele

2) Ambele sunt programe ce pot fi folosite online (nu necesita a fi
instalate pe calculator). => se economiseste timp, in plus poti sa ai
acces de pe orice calculator conectat la internet la documente salvate

3) Sunt programe gratuite (nu necesita licenta)

4) Sunt relativ usor de utilizat, fiabile, si cu un design placut

5) ofera spatiu mare de stocare a documentelor

Diferente:

1) Documentele salvate cu google spreadshhet pot fi vizualizate de
catre persoanele ce sunt in reteaua ta de colaboratori

2) In google docs este inclus si google spreadshhet, nu sunt doua
programe separate (cum este la zoho)

3) Zoho sheet are mai multe optiuni decat google docs si o grafica mai
cizelata

Cateva asemanari si deosebiri intre google spreadsheet si zoho spreadsheet:

1) Cele doua programe sunt folosite pentru a opera cu tabele

2) Ambele sunt programe ce pot fi folosite online (nu necesita a fi
instalate pe calculator). => se economiseste timp, in plus poti sa ai
acces de pe orice calculator conectat la internet la documente salvate

3) Sunt programe gratuite (nu necesita licenta)

4) Sunt relativ usor de utilizat, fiabile, si cu un design placut

5) ofera spatiu mare de stocare a documentelor

Diferente:

1) Documentele salvate cu google spreadshhet pot fi vizualizate de
catre persoanele ce sunt in reteaua ta de colaboratori

2) In google docs este inclus si google spreadshhet, nu sunt doua
programe separate (cum este la zoho)

3) Zoho sheet are mai multe optiuni decat google docs si o grafica mai
cizelata

Nu am avut niciodata o parere foarte buna despre oamenii care isi plang de mila, mai ales pe site-ul asta.Dar e ora tarzie si nu pot sa dorm asa ca m-am gandit sa imi plang si eu de mila..poate invata cineva cate ceva din greselile mele.
Pot spune ca ne-am placut de la prima intalnire, era prietenul prietenei mele.Am inceput relatia si ea a renuntat la el pt mine si pt ca se vedea cat de mult ne potrivim…ne plac aceleasi lucruri si totusi ne contrazicem mereu, ne place libertatea dar iubim sa avem pe cineva alaturi cand avem nevoie, ne tinem incapatanati dar ne ajutam la orice nevoie(mai mare sau mai mica)
E barbatul pe care l-am visat ca sot, ca amant, ca prieten, ca dusman, ca orice.Sunt femeia care a reusit sa il cunoasca cu adevarat si sa il aprecieze pt ce are mai bun nu pt ce vrea sa para.
Singura regula intre noi este sa nu ne mintim…dar…acolo a trebuit sa calc stramb.
De acum inainte o sa vb la trecut, legatura dintre noi inca mai exista dar nu mai suntem impreuna.
Imi permitea sa ies cu cine vreau, sa fac ce vreau dar fara sa il mint.Acelasi lucru i l-am permis si eu…desi mergeam impreuna peste tot aveam fiecare dreptul sa il insele pe celalalt si ne foloseam acest drept fara sa abuzam de el. Dar tentatia e mare cand iti este interzis un singur lucru…si cand simteam ca relatia noastra devine prea serioasa ma panicam(inca nu inteleg motivul)si gaseam ceva sa il mint…il convingeam, cu greu, si recunosteam greseala.Asta il scotea din minti…dar impacarea era mai dulce si ierta mereu…de data asta nu a mai iertat.
Am ramas singura pentru ca am ales sa las cel mai bun om din viata mea de pana acum pentru o aventura. Si am facut asta cu cea mai mare nesimtire si indiferenta.
Se spune ca adevarul doare..minciuna doare de 3 ori mai mult.L-am mintit cateva zile cand el simtea ca ceva este in neregula, iar cand i-am spus adevarul nu l-a deranjat aventura mea cat l-a deranjat minciuna si indiferenta cu care l-am tratat dupa.
Acum as face orice sa pot da timpul inapoi si sa il fi apreciat mai mult.
Atuni cand ti la un om…gandeste de 2 ori inainte sa actionezi si daca aveti o regula de baza a relatiei voastre…respect-o, nu e chiar atat de greu pe cat pare…

A fost…a fost ceva frumos, minunat, a fost…tot ce am visat…tot ce mi-am dorit vreodata! Nopti intregi in sir pierdute…pierdute in discutii, pierdute in ganduri, in soapte fierbinti, pierdute in cuvinte dulci…toate au fost pana mai ieri! A fost incredere, a fost respect, a fost iubire…au fost de toate! Au fost sacrificii, au fost certuri, au fost necazuri…peste toate am trecut…Se spune ca timpul rezolva problemele si asa e! Dar sunt unele probleme…timpul nu poate face nimic…depinde doar de oameni sa le rezolve, de capacitatea acestora de a comunica. Sunt unele greseli…nu se pot ierta! Dar ce a fost a fost…a fost frumos…dar nu mai e! Acum au ramas numai regrete si pareri de rau…au ramas in urma greseli ce nu se pot ierta…au ramas o gramada de intrebari…intrebari fara raspuns…intrebari la care raspunsurile nu-si mai au rostul… Explicatii…prea tarziu…sunt in zadar! A fost si nu imi pare rau…nu imi pare rau de nimic! Imi pare rau, regret…nu a fost vina nimanui…nici a ei si nici a mea…regret ca as fi putut schimba ceva, candva…regret! A fost…si a fost tare frumos! A fost, dar nu mai e…NU VA MAI FI VREODATA!!! A fost…

N-as spune ca sunt o ghinionista, dar cu siguranta nici norocoasa nu ma simt. Nu ma plang! Stiu ca intotdeauna se poate si mai rau de-atat…
De-a lungul vietii mele (care, intre noi fie vorba, a fost una destul de zbuciumata) am incercat sa iau totul la misto…Cand viata s-a pus de-a curmezisul si nu m-a lasat sa trec mai departe, am sarit-o, cand m-a impins la rau am ignorat-o, iar atunci cand s-a dat la mine am prins-o de coarne si-am dat cu ea de pamant…
Nu tin minte sa fi fost pusa vreodata in fata unei situatii mai neobisnuite, si eu sa fi spus pas! Nu stiu daca din curaj sau mai degraba din rusinea de a nu ma ridica la nivelul celor din jurul meu…
Vorbim aici de lucururi serioase…si-as incepe cu …aaaah, da! Mi-aduc aminte cand mi-am spart capul, cred ca pe la 5 ani. Da, stiu! Orice copil isi poate sparge capul, asta nu e un lucru iesit din comun. Adevarat! Iesit din comun este faptul ca mi l-am spart pentru ca vroiam sa vad ce iese din el daca se sparge. Deci, am dat cu tartacuta de perete cu voia mea…si….stupoare: nu iesea nimic de-acolo, afara de sange. Asta a fost una dintre primele mele deceptii, si totusi, la o varsta atat de frageda…
La 7 ani am suferit cel mai tare. Toti copiii mei, adica gasca de pusti cu care ma jucam zi-lumina, plecau la scoala, ai mei hotarand ca eu sa mai stau la gradinita in grupa pre-pre-pregatitoare inca un an, motivand ca inca sunt prea frageda pentru a face teme si a cara un ghiozdan prea greu pentru mine. Cred ca va inchipuiti si voi ce suferinta pe capul bulinei…Toti copiii plecati in clasa I, numai eu printre piticanii care inca-si mai suflau nasu-n maneca…Ei bine, am trecut si peste asta, cu greu, dar am trecut…
La aproape 8 ani am ajuns la scoala. Cat mi-am dorit de mult!!! Dar…daaaar…prima mea zi de scoala a fost catastrofala: eu plansa, mama plansa si tata plans. Eu plangeam pentru ca nu am fost asezata in prima banca, mama pentru ca mi se patase rochita si tata de emotie…Cert este ca nu mi-a placut deloc prima zi de scoala.
Au urmat apoi vacantele petrecute la rude, bunicii din partea mamei decedand inainte de a ma naste eu. Vacante reusite din toate punctele de vedere, petrecute undeva prin partile Moldovei…Spun reusite pentru ca eu privesc mereu partea plina a paharului.
Toate semnele mele (de buna-purtare, cum spune mama) ma urmaresc si-acum pretutindeni…genunchiul julit la carul cu fan, mana arsa cu ceai fierbinte, degetul mic de la piciorul drept raschetat putin cu sapa…toate astea mi-au fost presarate pe tot parcursul scurtei mele copilarii…
Scurta copilarie am avut…scurta si totusi atat de concentrata…atatea trairi, sentimente, toate de-a valma …nu e tocmai usor pentru un copil ca mine, plangacios si prea sensibil…
Daca la 10 ani vroiam sa fiu mare si pur si simplu distrugeam fiece pereche noua de pantofi a mamei, fiecare ruj sau poseta…pe la 12 ani am inteles ca sunt de fapt mult prea tanara pentru a le folosi. La 14 ani eram un copil rebel si, de ce sa nu recunosc, cam prostanac. Vroiam sa ma rad in cap, si mare greseala am facut atunci cand i-am impartasit si mamei aceasta dorinta, pentru ca a stat cu ochii pe mine ca pe butelie o lunga perioada de timp de-atunci inainte…Daaar, cu toate astea, am reusit! M-am chelit cu foarfeca! Mare branza! Si-asa eram tunsa castron .
In perioada 14-16 ani vroiam discoteci…zgomot si prosteala. Vroiam anturaj smecher pentru ca doar asa eram si eu o ” smechera de cartier” …N-am prea avut parte de astfel de lucruri, deoarece nu ma prea puteam integra pe-atunci si purtam mereu haine crosetate de mama.
Cand prietenilor mei le placea un anume lucru care era la moda, in nici un caz nu-mi placea si mie…habar n-am de ce! Insa, la 1 ani sau doi dupa, ma vedeai “venerand” acel lucru…
Asa eram eu…si cam asa era viata privita prin aceiasi ochi albastri, poate mai limpezi si mai mari decat acum…
Am crescut frumos…mama m-a crescut frumos. Tot ce vedeti acum, este munca mea …eu am stricat si-am ciopartit pe ici- pe colo, petru ca am considerat ca slefuiesc…Dar, va asigur ca mama a crescut un copil bun, cuminte, destept si frumos…

 

“El nu e barbatul care-si beleste ochii la semafor din masina din dreapta ta, nu e nici omul in ochii caruia ti se pare ca ai vazut vreo stralucire aparte si nici intangibilul care are impresia ca joaca teribilul joc al atractiei. Nu e cel care te suna beat si nici cel care te cearta ca n-ai raspuns la mesajul in care te-a intrebat “Ce faci papusa?”…

Nu e barbatul care face misto de femei dupa ce a trecut printr-o despartire si nici cel care bea neincetat din acelasi motiv.Nu e cel care te apreciaza pentru ca stii cine joaca in echipa nationala si nici cel care se uita la orice meci de pe lumea asta incercand sa te faca sa pleci din camera. Nu e cel care vine cu tine la cumparaturi, nu e cel caruia i se pare absurd ca inca mai vrei sa fii frumoasa, daca oricum te-a avut…Nu e cel care le povesteste prietenilor ce s-a intamplat in prima noapte si nici cel care isi alinta mama cu diminutive…

Nu e cel care rade la glumele prietenilor tai, mai ales cand tu esti subiectul. Nu e cel care te-a inselat, pentru ca a avut o scapare,asa cum nu e EL daca a ascuns asta foarte bune, nu e nici cel care a dat pentru ca s-a simtit mai puternic.Nu e EL nici in Bamboo, Turabo sau alte cluburi, niciodata.

Nu e EL daca sta cu mama. Nu e EL daca se muta la tine (prea repede). Nu e EL daca iti spune prea repede Te Iubesc. Nu e EL daca ajunge sa conteste tot ce spui, indiferent de subiect.

Nu e EL daca atunci cand se uita in ochii tai nu se topeste de drag. Nu e EL daca atunci cand te tine in brate nu simte ca si-a gasit locul. Nu e El daca atunci cand iti atinge pantecul nu-si doreste copii. Nu e EL daca alaturi de tine nu se simte puternic. Nu e EL daca nu esti mandra de el. Nu e EL daca nu ar face cu tine toate nebuniile de pe lumea asta.

Nu e EL pentru ca a citit EL.

EL e cel pentru care ai citit toate povestile de dragoste, e cel pentru care iti dai un strop de parfum seara, inainte de culcare. E cel la care visezi cand vezi “00:00″. E cel pe care il simti al tau si nu opusul tau.”

cine a gasit dragostea adevarata nu va lipsit de bani dar cine a gasit banii e posibil sa nu gaseasca niciodata dragostea daca se va increde cu totul in ei. banii in sine nu sunt ceva rau ci doar folosirea lor intr-un spirit egoist este rea. dragostea este mai frumoasa atunci cand exista bani pentru o ajuta sa se imbrace in “haine” frumoase, de sarbatoare. pe scurt: dragostea este un sentiment iar banii sunt materie, deci bine este sa fie amandoua impreuna pentru ca ambele sunt create de Dumnezeu.